A doua zi dimineata, cand alarma cu o piesa hardrock de la telefonul lui Vald incepu sa sune, el era in plina energie pentru ca se culcase devreme aseara, desi ii placea sa se culce tarziu si sa se trezeasca dupa amiaza.
Niciodata nu avea dispozitie dimineata. Iar daca l-ai fi intrebat spontan: "Tu de ce te ridici din pat in fiecare zi?" nu stia ce sa-ti raspunda, pentru ca vata lui nu prea avea sens. Nu avea un scop suprem, nu era foarte inteligent sau foarte prietenos. Avea o existenta morbida, monotona si plictisitoare.
Mereu trebuie sa avem un scop, sau macar un rost, un fir de ata de care sa ne tinem. Ceva la care sa visam. Un hobby, o idee, o parere, e ceea ce face din noi oameni.
Trebuie sa credem in ceva. Nu neaparat in Dumnezeu sau in Allah, ci in stiinta, sau in filozofie.
S-a spalat pe dinti plictisit si nici macar nu si-a salutat mama care l-a pupat pe obraz.
Reveni in camera lui si isi saluta tatal. Cu el se intelege cel mai bine.
Vlad isi dorea foarte mult sa ramana acasa, sa nu fie scoala azi, si se gandea daca dupa ore, va veni Cristina sa intre asa, in grupul lor de prieteni, ei, care se cunosc de o viata!
Ii placea foarte mult timpul afara. Era innourat si umezeala, desi in modul normal oamenilor nu le placea acest tip de clipa, el il adora, pentru ca era asemeni lui.
Ajuns la scoala, se aranja in banca lui, dar nu inainte sa tranteasca ghiozdanul pe masa.
Aveau prima ora matematica. Nimic nu ura Vlad mai mult decat matematica. Si pe profesoara, care dupa parerea lui, era neintelegatoare si rea. Ii spunea 'proasta', ceea ce este gresit. Pentru ca el nu a facut facultatea de pedagocie si ii este inferior. Uita ca tot ea i-a scos media 7 cand trebuia sa aiba 5, si uita ca el vorbea la ore, de unde sa fie buna profesoara cu tine cand nu o asculti?
Profesorii nu sunt asa de rai. Daca vorbesti frumosi cel putin te straduiesti sa asculti ce spune, nu va mai conta atat de mult daca nu esti cel mai bun la materia ei, va aprecia ca incerci sa intelegi.
La pauza, Daniel gasi un moment cand Vlad era singur si, entuziasmat, il intreba -Iti place? Hai, spune, iti plaace.
Era atat de sigur incat Vlad se sperie si se dadu un pas inapoi.
-Ce sa-mi placa?
Il privi uimit, era confuz. Nu prea intelegea despre ce e vorba si astepta un raspuns.
-Haide, Vlad. Despre Cristina vorbeam, ne-am gandit ca ar fi perfecta pentru tine.
In momentu acela, Vlad sa simtit ca um om care bause toata noapte si se trezise dimineata fara sa-si aminteasca nimic. Nu se putu abtine sa nu deschida gura pe jumatate, sa-si umezeasca buzele, si sa inghita in sec. Il fixa pe Daniel cu privirea, pentru a intelege daca este vorba de vreo gluma, dar Daniel parea serios.
Primul instinct a fost sa izbuncneasca intr-un ras zgomotos. Nu stia daca era isteric sau radea cu adevarat.
-Acum imi alegeti voi prietena? izbucni din nou in ras, dar deja devenea enervant. Peste ceva timp se linisti.
-Daniel, prietene, nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, apreciez ca-mi esti alaturi, dar pe bune acum!

Ajuns acasa, Vlad se intinse pe pat si inchise ochii.
"Ce dr**u, e doar o fata, o sa o uit, sunt sigur ca nici prietenilor mei nu le-a placut de ea, adica, ati vazut cat de vulgara e?" isi tot repeta Vlad.
Nu reusi sa termine gandul ca aude glasul puternic al mamei lui.
-Vlad, este o fata aici, vrea sa vorbeasca cu tine, spune ca e important.
-Mama, vreau doar sa dorm!
Pe el nu-l interesa cine era la usa, avea nevoie sa stea putin timp singur... Iubea singuratatea, ea nu il critica, nu vorbea mult, nu ii spunea mereu ce sa faca si mereu era de-acord cu el.
Stiti, e bine uneori, oricat de sociabili si extravertiti sau, legati de lumea exterioara ati fi, sa petrecetti ceva timp in singuratate, cu singuratatea. Vorbeste cu ea! Nu-ti va reprosa nimic, pentru ca te adora.
Si ce daca ceilalti isi bat joc de tine daca esti mai singuratic?
Se spune ca... oamenii folosesc doar 10% din creier. Si totusi, au descoperit atatea! Uita-te in jur, computere, internet, roboti, masini si alte tehnologii uimitoare.
Ei bine, imagineaza-ti ce s-ar intampla daca ne-am folosi si celelalte 90% din creier!
De aceasta ai nevoie sa stau putin sigur, tu cu tine. Pentru a-ti exploara cele 90% din creier la maxim.
-Sa dormi? Vlad, e 7 seara, Rodica isi dadu ochii peste cap, asteptand un raspuns.
Vlad cobori scarile si ajunse la usa. Cred ca ii crescu pulsul si deveni manios, expulsand nervos aerul din plamani cad o vazu la usa lui fata ce il determina sa plece de la intalnirea cu prietenii - Cristina.
Inainte ca Vlad sa mai poata spune ceva, Cristina trase adanc aer in piept, in timp ce Rodica bolborosea ca-i lasa singuri.
-Eu... imi pare rau daca te-am...
Fata spera sa nu termine propozitia, dar Vlad tacea si era impietrit, chipul sau nu arata nici o emotie. Era infricosator. Daca cutia toracica nu s-a fi ridicat apoi coborat, ai fi crezut ca este inghetat.
Ochii albastri, atat de enigmatici, incat daca i fi cautat raspunsuri in ei cu greu a-i fi gasit, o fixau, fara nici o jena, incat Cristina a inceput sa se simta stanjenita, iar obrajii ei prinsera o usoara nuanta de roz, era din cauza pulsului ridicat care determina circularea sangelui mai rapida.
-Vlad, daca te-am suparat cu ceva, te rog sa... ma ierti.
Era sincera, nu era? Vlad, fiind de o intuitie extraordinara, simti miros de Daniel aici. Stia ca Cristinei nu-i pare rau, si nici nu intelege de ce ar trebui sa-si ceara scuze.,
Dar daca se gandea mai bine, nici nu avea de ce sa-i para rau. Adica, nu e ea vinovata de comportamenul sau brutal, era doar ea insasi, o ea insasi care ii era antipatica lui Vlad.
-Nu, nu ai de ce sa-ti para rau... Cred ca eu sunt acela care trebuie sa-si ceara scuze. Am avut o zi grea azi, sunt doar... obosit si nervos.
-Nu-i nimic, Vlad. Mai vorbim.
'Mai vorbim' era mecanic sau o sa o mai vada? Nu vroia o asemenea... specie de om in grupul sau de prieteni. Adica, Daniel, Catalina, Valeria, Teo, Mihai - se cunosc de-o viata. Au trecut prin atatea impreuna, si langa ei se deschide si poate fi el insusi. Si acum apare o Cristina, prietena Valeriei, care place tuturor, desi este insuportabila si atat de inculta.
Si de unde avea adresa lui Vlad?
Uneori, cand simti ca o persoana ti-e antipatica, desi nu sunt motive concrete, poate ar trebui sa o eviti pentru ceva vreme, vorbindu-i totusi politicos.

Despre mine.
Ma numesc Catalina, am 13 ani, si sunt din Chisinau, Moldova. Acest blog va fi viitoarea mea carte pe care visez sa o public. Visez. Ideea mi-a venit spontan, de ce sa nu o urmez?


Pentru ca Socrate spunea: "Cunoaste-te pe tine insuti", am sa incerc sa fac o carte pentru adolescenti, sa-i inteleg, sa ii ajut in dezvoltarea lor morala si fizica, sa-i duc pe drumul cel bun. Visez, si sunt constienta ca sutn departe de realitate, dar, fara vise, ar putea deveni ceva realitate? Si Bill Gates a visat, si Edison a visat...





La inceput nu i-a placut de ea. Nu numai ca avea un nas mare si ochi mici bagati in fundul capului, care nu exprimau nici o emotie, ci mai vorbea mult si fara sens. Putea sa-ti povesteasca ce a mancat la cina si cat de gustos a fost. O privi cu un oarecare dispret, dar ea nu simti asta.
Cat de oarba era, cat de naiva si usor de pacalit! Nu stia de ce, dar in sufletul sau se terzi o imensa dorinta sa-si bata joc de ea, sa o faca sa sufere, apoi sa rada de prostia-i. Se sperie o clipa de gandurile lui, zicandu-si sa o lase in pace cu viata ei, caci o vede pentru prima si spera, ultima oara. Dar nu simtea asta, doar gandea. Doare, de unde atata ura stransa in el? Nici el nu stia.
- Ce p*** mea, zise ea tare, razand aiurea.
- Nu ai p***, ii spuse el stins, rece, alungandu-i ranjetul de pe buze.
- Ti-o tai tie, daca e nevoie, rase ea mai tare, dar cel mai enervant era ca toti prietenii lui pufnira, de parca ea ar fi zis ceva amuzant.
El ramase serios, dandu-si ochii peste cap.
- Hai ma, tu nu stii de gluma? Acum avea vocea si mai stresanta, iar el isi dorea sa-i bage in gat o carpa sau orice, numai sa inchida gura.
- Dar tu nu stii de inteligenta? ii spuse calm, dar atat de dur, incat cei din jur tresarira.
- Vlad... interveni unul dintre prietenii sai, vrei o inghetata? era Daniel, baiatul care remedia mereu conflictele.
- Nu, multumesc, eu trebuie sa plec.
- Da, bine, zise Daniel, gandindu-se ca ar fi mai bine ca Vlad sa plece, caci dintre prietenii lui, toti o placeau pe Cristina, fata care-l exaspera pe Vlad.