A doua zi dimineata, cand alarma cu o piesa hardrock de la telefonul lui Vald incepu sa sune, el era in plina energie pentru ca se culcase devreme aseara, desi ii placea sa se culce tarziu si sa se trezeasca dupa amiaza.
Niciodata nu avea dispozitie dimineata. Iar daca l-ai fi intrebat spontan: "Tu de ce te ridici din pat in fiecare zi?" nu stia ce sa-ti raspunda, pentru ca vata lui nu prea avea sens. Nu avea un scop suprem, nu era foarte inteligent sau foarte prietenos. Avea o existenta morbida, monotona si plictisitoare.
Mereu trebuie sa avem un scop, sau macar un rost, un fir de ata de care sa ne tinem. Ceva la care sa visam. Un hobby, o idee, o parere, e ceea ce face din noi oameni.
Trebuie sa credem in ceva. Nu neaparat in Dumnezeu sau in Allah, ci in stiinta, sau in filozofie.
S-a spalat pe dinti plictisit si nici macar nu si-a salutat mama care l-a pupat pe obraz.
Reveni in camera lui si isi saluta tatal. Cu el se intelege cel mai bine.
Vlad isi dorea foarte mult sa ramana acasa, sa nu fie scoala azi, si se gandea daca dupa ore, va veni Cristina sa intre asa, in grupul lor de prieteni, ei, care se cunosc de o viata!
Ii placea foarte mult timpul afara. Era innourat si umezeala, desi in modul normal oamenilor nu le placea acest tip de clipa, el il adora, pentru ca era asemeni lui.
Ajuns la scoala, se aranja in banca lui, dar nu inainte sa tranteasca ghiozdanul pe masa.
Aveau prima ora matematica. Nimic nu ura Vlad mai mult decat matematica. Si pe profesoara, care dupa parerea lui, era neintelegatoare si rea. Ii spunea 'proasta', ceea ce este gresit. Pentru ca el nu a facut facultatea de pedagocie si ii este inferior. Uita ca tot ea i-a scos media 7 cand trebuia sa aiba 5, si uita ca el vorbea la ore, de unde sa fie buna profesoara cu tine cand nu o asculti?
Profesorii nu sunt asa de rai. Daca vorbesti frumosi cel putin te straduiesti sa asculti ce spune, nu va mai conta atat de mult daca nu esti cel mai bun la materia ei, va aprecia ca incerci sa intelegi.
La pauza, Daniel gasi un moment cand Vlad era singur si, entuziasmat, il intreba -Iti place? Hai, spune, iti plaace.
Era atat de sigur incat Vlad se sperie si se dadu un pas inapoi.
-Ce sa-mi placa?
Il privi uimit, era confuz. Nu prea intelegea despre ce e vorba si astepta un raspuns.
-Haide, Vlad. Despre Cristina vorbeam, ne-am gandit ca ar fi perfecta pentru tine.
In momentu acela, Vlad sa simtit ca um om care bause toata noapte si se trezise dimineata fara sa-si aminteasca nimic. Nu se putu abtine sa nu deschida gura pe jumatate, sa-si umezeasca buzele, si sa inghita in sec. Il fixa pe Daniel cu privirea, pentru a intelege daca este vorba de vreo gluma, dar Daniel parea serios.
Primul instinct a fost sa izbuncneasca intr-un ras zgomotos. Nu stia daca era isteric sau radea cu adevarat.
-Acum imi alegeti voi prietena? izbucni din nou in ras, dar deja devenea enervant. Peste ceva timp se linisti.
-Daniel, prietene, nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, apreciez ca-mi esti alaturi, dar pe bune acum!