Ajuns acasa, Vlad se intinse pe pat si inchise ochii.
"Ce dr**u, e doar o fata, o sa o uit, sunt sigur ca nici prietenilor mei nu le-a placut de ea, adica, ati vazut cat de vulgara e?" isi tot repeta Vlad.
Nu reusi sa termine gandul ca aude glasul puternic al mamei lui.
-Vlad, este o fata aici, vrea sa vorbeasca cu tine, spune ca e important.
-Mama, vreau doar sa dorm!
Pe el nu-l interesa cine era la usa, avea nevoie sa stea putin timp singur... Iubea singuratatea, ea nu il critica, nu vorbea mult, nu ii spunea mereu ce sa faca si mereu era de-acord cu el.
Stiti, e bine uneori, oricat de sociabili si extravertiti sau, legati de lumea exterioara ati fi, sa petrecetti ceva timp in singuratate, cu singuratatea. Vorbeste cu ea! Nu-ti va reprosa nimic, pentru ca te adora.
Si ce daca ceilalti isi bat joc de tine daca esti mai singuratic?
Se spune ca... oamenii folosesc doar 10% din creier. Si totusi, au descoperit atatea! Uita-te in jur, computere, internet, roboti, masini si alte tehnologii uimitoare.
Ei bine, imagineaza-ti ce s-ar intampla daca ne-am folosi si celelalte 90% din creier!
De aceasta ai nevoie sa stau putin sigur, tu cu tine. Pentru a-ti exploara cele 90% din creier la maxim.
-Sa dormi? Vlad, e 7 seara, Rodica isi dadu ochii peste cap, asteptand un raspuns.
Vlad cobori scarile si ajunse la usa. Cred ca ii crescu pulsul si deveni manios, expulsand nervos aerul din plamani cad o vazu la usa lui fata ce il determina sa plece de la intalnirea cu prietenii - Cristina.
Inainte ca Vlad sa mai poata spune ceva, Cristina trase adanc aer in piept, in timp ce Rodica bolborosea ca-i lasa singuri.
-Eu... imi pare rau daca te-am...
Fata spera sa nu termine propozitia, dar Vlad tacea si era impietrit, chipul sau nu arata nici o emotie. Era infricosator. Daca cutia toracica nu s-a fi ridicat apoi coborat, ai fi crezut ca este inghetat.
Ochii albastri, atat de enigmatici, incat daca i fi cautat raspunsuri in ei cu greu a-i fi gasit, o fixau, fara nici o jena, incat Cristina a inceput sa se simta stanjenita, iar obrajii ei prinsera o usoara nuanta de roz, era din cauza pulsului ridicat care determina circularea sangelui mai rapida.
-Vlad, daca te-am suparat cu ceva, te rog sa... ma ierti.
Era sincera, nu era? Vlad, fiind de o intuitie extraordinara, simti miros de Daniel aici. Stia ca Cristinei nu-i pare rau, si nici nu intelege de ce ar trebui sa-si ceara scuze.,
Dar daca se gandea mai bine, nici nu avea de ce sa-i para rau. Adica, nu e ea vinovata de comportamenul sau brutal, era doar ea insasi, o ea insasi care ii era antipatica lui Vlad.
-Nu, nu ai de ce sa-ti para rau... Cred ca eu sunt acela care trebuie sa-si ceara scuze. Am avut o zi grea azi, sunt doar... obosit si nervos.
-Nu-i nimic, Vlad. Mai vorbim.
'Mai vorbim' era mecanic sau o sa o mai vada? Nu vroia o asemenea... specie de om in grupul sau de prieteni. Adica, Daniel, Catalina, Valeria, Teo, Mihai - se cunosc de-o viata. Au trecut prin atatea impreuna, si langa ei se deschide si poate fi el insusi. Si acum apare o Cristina, prietena Valeriei, care place tuturor, desi este insuportabila si atat de inculta.
Si de unde avea adresa lui Vlad?
Uneori, cand simti ca o persoana ti-e antipatica, desi nu sunt motive concrete, poate ar trebui sa o eviti pentru ceva vreme, vorbindu-i totusi politicos.